Noutăţi filatelice: 160 de ani de învățământ juridic românesc

Romfilatelia și-a propus să aniverseze o instituție emblematică de învățământ juridic românesc, Facultatea de Drept a Universității din București, introducând în circulație emisiunea de mărci poștale EXCELENȚA ÎN DREPT. 160 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT JURIDIC ROMÂNESC.
Timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei redă sigla Facultății de Drept. Emisiunea conține și o coliță dantelată al cărei timbru, cu valoarea nominală de 28,50 lei, prezintă Palatul Facultății de Drept ilustrat într-un desen de arhitectul Petre Antonescu (1873 – 1965). Elementele grafice care întregesc compoziția coliței au ca subiect decanii Facultății de Drept, ce s-au remarcat ca personalități ilustre în învățământul juridic românesc începând cu anul 1859.
În urmă cu 160 de ani, la 25 noiembrie 1859, prin decretul nr. 519, semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept din București devenea instituție independentă. Dar istoria învățământului din București începe încă din perioada lui Constantin Brâncoveanu, Domnitor al Țării Românești care, în 1694, fonda la București Academia Domnească de la Sf. Sava, la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, ilustru cărturar umanist cu studii la Padova.
Apoi, sub domnia lui Alexandru Ipsilanti, în perioada 1776-1779, sunt construite noi localuri pentru Academie. În 1818, cărturarul transilvănean Gheorghe Lazăr creează Școala de la Sfântul Sava, cu predare în limba română. În 1832 are loc reforma școlară a lui Petrache Poenaru, la Colegiul National Sf. Sava fiind create cursuri superioare juridice și științifice. Odată cu Reforma învățământului, din 1850, sunt dezvoltate cursurile superioare cu caracter juridic și științific, iar patru ani mai târziu iese prima promoție de juriști.
La 25 noiembrie 1859, Facultatea de Drept devine instituție independentă, primul său decan fiind Constantin Boianu. La 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr. 765, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă înființarea Universității din București, prin reunirea celor trei facultăți existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Științe și Facultatea de Litere și Filozofie. Din 1864, anul înființării, Universitatea din București a contribuit și contribuie în mod decisiv la dezvoltarea și modernizarea învățământului, științei și culturii românești. Facultatea de Drept a avut la începuturile ei 9 catedre, 9 profesori și 30 de studenți. În primii ani universitari, disciplinele predate au fost: dreptul roman, dreptul civil român și procedura dreptului civil, dreptul penal român și procedura dreptului penal, dreptul comercial, dreptul constituțional, dreptul administrativ și economia politică. Durata studiilor era de 4 ani.
În anul 1908 a fost decernat primul titlu de Doctor în Drept. Datorită numărului mare de studenți înmatriculați la Facultatea de Drept, necesitatea unui nou sediu pentru aceasta a devenit stringentă. Astfel, în deceniul al IV-lea al secolului XX, la inițiativa decanului de atunci, Nicolae Basilescu și cu sprijinul Regelui Carol al II-lea și al ministerului de resort, între 1934-1936, a fost construit actualul Palat al Facultății de Drept, după un proiect al arhitectului Petre Antonescu, membru al Academiei Române, construcție care a devenit unul din reperele de pe harta monumentelor istorice ale Bucureștiului.
Decanii Facultății de Drept a Universității din București au fost personalități marcante ale învățământului superior juridic românesc și ale vieții publice din România, lăsându-și amprenta asupra evoluției acestora. Romfilatelia îi onorează prin această emisiune de mărci poștale, dedicată sărbătoririi a 160 de ani de la înființarea Facultății de Drept a Universității din București (25 noiembrie 1859 – 25 noiembrie 2019). Printre decanii iluștri ai Facultății de Drept se numără: Constantin Bosianu, George Costaforu, Vasile Boerescu, Constantin Dissescu, Ioan Tanoviceanu, Gheorghe Mironescu, Nicolae Basilescu, Constantin Stoicescu, Anibal Teodorescu, Alexandru Otetelișanu și Viorel Ciobanu.
Pe plicul „Prima zi” a emisiunii este reprezentat Palatul Facultății de Drept, creația grafică a arhitectului Petre Antonescu împreună cu medaliile aniversare de bronz ce redau chipul primului Decan, Constantin Bosianu (1815-1882), și clădirea facultății împreună cu sigla aniversară de 160 de ani de la înființare.
Fiu al paharnicului Andrei Bosianu, tânărul Constantin îşi urmează studiile la prestigiosul liceu „Sfântul Sava”. În acest timp lucrează în administraţia publică, fiind contabil, şef de birou, şef al Serviciului Controlului Obştesc din Departamentul Finanţelor. Beneficiind de o bursă, îşi continuă studiile la Anvers şi Paris, unde obţine licenţa în Litere, la Universitatea Sorbona (1844) şi doctoratul în drept, în 1851.
Revenit în ţară, Bosianu devine profesor de drept roman Colegiul „Sfântul Sava”, apoi este numit conferenţiar de contabilitate la Şcoala Centrală de Agricultură şi director al Departamentului Dreptăţii. A desfăşurat o bogată activitate unionistă, fiind secretar al Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti (septembrie – decembrie 1857) şi vicepreşedintele Comitetului Central al Unirii. Din poziţia de membru în Adunarea Electivă a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859 a votat pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti. După înfiinţarea Facultăţii de Drept, devine unul dintre prestigioşii profesori invitaţi să facă parte din corpul didactic.
Bosianu este apreciat pentru calităţile sale, astfel că domnitorul Cuza îl numeşte judecător la Înalta Curte de Justiţie, iar din 1864 devine vicepreşedinte al Consiliului de Stat. Constantin Bosianu este numit şi preşedinte al Consiliului de miniştri între 26 ianuarie – 14 iunie 1865. Din această funcţie, el a contribuit la opera de organizare şi modernizare a statului român prin mai multe legi, între care, legea organizării judecătoreşti, a reorganizării serviciului de percepţie la oraşe, a pensiilor pentru funcţionarii civili şi pentru gradele militare inferioare, legea lucrărilor publice, legea privind regularizarea şi canalizarea Dâmboviţei pentru prevenirea inundaţiilor. De asemenea, în calitate de jurist, Bosianu a făcut parte din comisiile de redactare a legii rurale şi a legii instrucţiunii publice.
Ulterior, activează ca parlamentar, în acelaşi timp fiind şi decan al Baroului Ilfov (1871 – 1873). Spre sfârşitul vieţii, Bosianu a îndeplinit timp de două săptămâni funcţia de primar al Capitalei, în decembrie 1878, iar în perioada 29 mai – 15 noiembrie 1879, Constantin Bosianu a fost ales preşedinte al Senatului. Pe 30 iunie 1879, este ales membru de onoare al Academiei Române.
Constantin Bosianu s-a stins din viaţă pe 21 martie 1882, la vârsta de 67 de ani.
M. S.